DRUMUL LAPTELUI DOBROGEAN. DE LA COTU VĂII LA FABRICA ELDA
Cotu Văii. De aici, vine o parte din laptele pentru produsele ELDA. Este un drum dobrogean despre trudă, despre oamenii care muncesc zilnic pentru lapte în micuța dar primitoarea lor fermă: familia Mascan.
M-am așternut la drum către sudul Dobrogei, o zonă unde pare că ai ajuns la capătul lumii în căutarea liniștii pierdute în agitația orașului. În satul Cotu Văii, timpul se oprește în loc, ca într-o bucățică de rai. Privești, respiri și simți liniștea atotstăpânitoare.
Cotu Văii, sat dobrogean
Așezat în sudul Dobrogei, la 56 de kilometri de municipiul Constanța, județul Constanța, Cotu Văii este un sat dobrogean din comuna Albești. Valea Cerbyris, adică Valea Cerbilor, s-ar fi numit pe vremuri, avea păduri seculare și apă multă din care se adăpau sute de cerbi, ba chiar s-ar fi găsit și o ancoră de la corăbiile ce umblau pe apă. Legendă sau adevăr? Însă, cercetătorii istorici chiar au documentat un astfel de loc. I. Țicu-Anin, în articolul „Cerbyris”, apărut în revista „Gânduri de la Mare”, an. V, 1941, nr. 1-4, povestea că Cerbyris (Râul Cerbilor) a fost un râu care parcurgea un drum sinuos de la Dobrici (Bulgaria) și până la vărsarea în Marea Neagră, la Mangalia, fiind botezat astfel de către soldații romani.
Primele comunități așezate în Dobrogea, geți, greci și romani au locuit malurile râului Cerbyris. Apoi au apărut tătarii din Crimeea și au întemeiat satul pe care l-au numit Kiracĭ/Chiragi/Ciragi. S-au alăturat și turcii și bulgarii în căutare de pământ fertil. Dar, în urma războiului din 1877 au lăsat și pământ și tot și au ales să plece. Și s-a dat veste în toată țara românească și în Ardeal să vină în Dobrogea cine nu avea pământ. Și a venit fiecare cu carul cu boi cărând ce avea prin bătătură și s-a stabilit într-un bordei de pământ pe vale. În cele din urmă, pe la 1925, în urma primului război mondial, s-au alăturat și familii de veteran de război iar satul cu nume tătăresc a primit nume românesc: Cotu Văii.
Canaraua Cotu Văii
Satul Cotu Văii este așezat chiar la cotitura unei văi adânci stâncoase cu numele de Canaraua Cotu Văii. Pentru cineva care a auzit prima dată un astfel de cuvânt, dicționarul precizează pentru canara: stâncă (în mare), ori vale stâncoasă și abruptă ori vale largă și adâncă, specifică reliefului din sudul Dobrogei. Da, chiar este un regionalism utilizat doar în Dobrogea. In limba bulgară, canara înseamnă stâncă. Versanții văii adânci cu pereți verticali abrupți sunt brăzdați de numeroase fisuri și grote în care un aventurier curios poate găsi în bucățile de piatră veche câte-o fosilă de scoică sau melc, reminiscență a unui timp de demult când apa era suverană pe aici. Și, dincolo de toate, se ascunde o pășune cu iarba grasă, pe care doar vântul și soarele o alintă. Acum oricine își poate explica de ce în sudul Dobrogei așezările se află pe albiile seci ale unor canarale adânci, pentru a fi astfel ascunse din calea vântului.
Cele 40 de văcuțe ale familiei Mascan caută în fiecare dimineață această pășune ascunsă în vale, o pasc împreună cu roua depusă și o transformă încet în laptele ce se acumulează picătură cu picătură în ugerul lor. Poluarea, îngrășămintele sau aditivii nu au ajuns niciodată în aceste locuri și totul decurge în același fel, zi după zi, fără să țină seama de zbaterile noastre vremelnice.
La ferma de vaci a familiei Mascan
În marginea satului, poarta micii ferme a familiei Mascan din Cotu Văii era larg deschisă. Nu se așteptau la o asemenea vizită pentru că am vrut să ți-i prezint așa cum sunt ei zi de zi: modești, muncitori și cu mare dragoste pentru animalele din gospodăria lor.
La fermă, la ora prânzului, era doar vițica Adela, curioasă și jucăușă din fire. ,,Ei, da, nu este o glumă, văcuțele noastre blânde fac parte din familie și fiecare are un nume, așa cum făceau și părinții și bunicii noștri”, mi-a explicat entuziasmată tanti Mascan.
,,Noi facem de toate prin fermă. Doar de un om care să pască văcuțele avem nevoie: ca să stea cu ele sau să le adape. Am rămas acum o lună fără om să le pască. Dar știți cum stăteam cu inimile? Când să le mulgi? Când să faci curățenie? Când să stai să le păzești? Sunt multe de făcut, noi tot timpul le urmărim, le ajutăm la fătare, un vițel are peste 35 kg. Nu există să plecăm în concedii, bucuria noastră este că ne ducem să facem piața două ore, ne ducem colea la târg la Scărișoreanu. Asta-i viața noastră cu vacile, zi de zi!”
Mulsul văcuțelor la ferma de vaci Cotu Văii
,,Și de la pășune iaca, tacticoasă vine vaca”. Ei, da, drumul văcuțelor este unul domol către mica fermă unde le așteaptă tanti și nenea Mascan la grajdul din Cotu Văii. Hărnicia e la ei acasă zi de zi: au făcut curățenie în curte, au adunat bălegarul și au aerisit grajdul sau au pus apă curată și proaspătă în adăpători (o vacă bea peste 70 litri de apă pe zi). De celelalte animale din curte nu mai spun, este tot timpul ceva de făcut la fermă!
Mulsul văcuțelor este o îndeletnicire cu program fix de două ori pe zi, dimineața între orele 5 și 7,30 și seara, după orele 17-18. Vacile au o memorie foarte bună și recunosc ușor un program fix dar și chipurile văzute anterior. Uimitoare constatare când, la a doua vizită la fermă, vițica Adela a venit glonț către mine și m-a lăsat să o mângâi.
Pentru cei curioși pentru viața rustică, există, de ceva vreme, aparatul de muls automat, care ușurează enorm munca micilor ferme. E o instalație dotată cu 2 brațe, care absoarbe laptele din ugerul vacilor, pe principiul aspiratorului, pentru a-l transporta într-un recipient metalic ce-l păstrează la temperaturi optime.
Tanti Mascan mi-a explicat toată ,,filosofia” mulsului mecanic care este cu mult mai igienic. Nimic complicat! Ugerul este spălat cu apă caldă și șters cu o cârpă curată apoi aparatul își face treaba cu brio și datorită faptului că viteza mai mare a mulsului duce la evacuarea completă a ugerului.
Vrei să știi ce a urmat după aceea? Am făcut ceea ce făceam când eram la țară la bunica după ce mulgea vaca sau capra: am cerut o cană de lapte cu ,,mustăți”. A fost buuun. Și am primit bonus și un banc cât am savurat laptele:
Un turist se plimbă pe un deal pe la noi pe la Dobrogea și nu mai știa cât era ceasul. La un moment dat, vede un țăran mulgând o vacă. Se duce la el și îl întreabă:
– Moșule, cât e ceasul?
Țăranul se uită la el, se uită la vacă, pune mâna pe uger, îl învârte și zice:
– Două fără un sfert.
Turistul mulțumește și pleacă chicotind, nevenindu-i să creadă. Merge el ce merge și ajunge la ceasul satului care arată ora două. Iote poznă că o nimerise țăranul! Vreun sfert de oră făcuse până în sat. Și se întoarce să-l mai întrebe odată. Ajunge la el, repetă întrebarea, țăranul pune mâna pe uger și zice:
– Două și un sfert.
Se scarpină în cap turistul nostru și ajunge iar la ceasul satului care arată ora două și jumătate. Haida-de, că-i prea de tot! Și se-întoarce a două oară să-l întrebe pe țăran:
– Auzi, moșule, nu te mai întreb cât e ceasul da` zi-mi și mie cum afli ora după ugerul vacii?
Se uită moșul la turist și îi zice mucalit:
– Păi, măi băiete, uite, pun mâna pe uger, îl dau deoparte și se vede ceasul din mijlocul satului. 😂
Răcirea laptelui în tancul de răcire de la fermă
Și am ajuns la ultimul pas al drumului laptelui dobrogean de la mica fermă a familiei Mascan din Cotu Văii. Să recapitulez un pic: în liniștea pășunilor din Canaraua Cotu Văii, văcuțele fermei își pregătesc prețiosul lapte de-a lungul orelor de hrănire și rumegare, iar apoi familia Mascan are îndeletnicirea să le mulgă de 2 ori pe zi.
Ce mai urmează? Laptele proaspăt muls are 36 de grade, tocmai bun de gustat dacă ai ocazia. Însă, el ajunge din bidonul de inox al aparatului de muls în tancul de răcire, tot din inox. Iar temperatura este coborâtă rapid până la 4 grade, pe parcursul a 2 ore, chiar în condițiile în care afară este vară cu peste 30 de grade.
Tot acest proces de răcire împiedică dezvoltarea microorganismelor și laptele poate fi păstrat până la 4 zile în tancul de răcire, în condiții foarte bune, până când cisterna fabricii ELDA sosește pentru a-l prelua. Am putut privi si în interiorul tancului de răcire unde există niște palete de inox care agită laptele continuu până atinge temperatura de 4 grade. Apoi agitarea laptelui se face 3 minute cu 10 minute pauză, pe tot parcursul zilei și nopții, tocmai pentru ca laptele să își păstreze calitatea.
De ce se agită laptele în tancul de răcire? Tanti Mascan mi-a explicat: ,,Tot laptele trebuie să fie în contact cu pereții tancului pentru că pe acolo vine răcirea. Dacă nu s-ar agita, laptele din mijlocul tancului nu s-ar răci. Plus că odată cu agitarea, particulele de grăsime rămân omogene în lapte. E ca atunci când mesteci cu lingurița în ceai ca să se răcească. „
Acest mod de lucru se folosește numai în cazul unui lapte care a fost muls în condiții de curățenie și igienă, cum este cazul fermei Mascan pe care ELDA a selectat-o cu grijă tocmai pentru că îndeplinește aceste criterii. Și, astfel, laptele de la ferma Cotu Văii așteaptă în tancul de răcire să fie preluat de cisterna fabricii ELDA.
Drumul laptelui dobrogean de la Cotu Văii nu este un drum ușor. Dar este drumul unor oameni care numai asta știu sa facă din moșii și strămoșii lor, cei care au descălecat pe aceste meleaguri cândva. Iubirea pentru pământ și animale ar înțelege-o doar ființele ce au trăit la țară sau au avut bunici trăitori la coada vacii înzestrate cu lapte hrănitor. Noi, ceilalți, mai urbani în vine și fire, putem simți eventual o melancolie ce nu știm de unde își are originea. Dar ne place. Și am mai vrea să aflăm cum se trăiește în liniște. Ca într-un popas din care ne regeneram și apoi ne întoarcem iar în lumea cea dezlănțuită.
Am lăsat în urmă ferma familiei Mascan și liniștea de la Cotu Văii. Revin la primăvară la convorbiri cu natura și oamenii ei…
Cum ajungi la Cotu Văii
Ruta 1: Dacă vii din București și vrei să eviți aglomerația de la Eforie Nord, există o rută prin orașul Negru Vodă și, astfel, poți face un popas la ferma de văcuțe din Cotu Văii pentru a arăta copiilor dar și copilului din tine viața simplă, naturală a pământului de la țară. Doar întreabă în sat de ferma de văcuțe Mascan și vei primi indicații de orientare. Nu e greu de ajuns cu orice mașină iar bucuria lui tanti si nenea Mascan va fi mare să te primească si să îți arate cum se mulge o vacă sau să bei lapte proaspăt ca la bunica acasă, pe vremuri. Și poate mai prinzi și ceva sticluțe de ulei natural de lavandă, prin presare la rece, din cultura de lavandă proprie.
Ruta 2: Vrei o plimbare prin județul Constanța cu plecare din municipiul Constanța? Nimic mai simplu. Ia-o pe ruta Constanța -Techirghiol -Topraisar – Amzacea – Comana – Tătaru – Cotu Văii (56 km, aproximativ 1 oră) sau daca iți dorești prin stațiuni, pe DN39 și DJ 391 Constanța – Agigea – Eforie Nord – Tuzla – 23 August- Mangalia – Albești – Cotu Văii (72 km, 1 ora și un sfert).
Vrei să vezi și alte locuri ascunse din județul Constanța?
De la ruta 2, te poți abate și la pădurea Hagieni din comuna Limanu, mai ales, primăvara, când la începutul lunii martie este plină de brândușe, viorele, zambile, brebenei, ghiocei, stânjenei și toporași, iar în aprilie își fac apariția bujorii, liliacul sau iedera. Plimbă-te atent și responsabil prin rezervația naturală care abundă de specii de animale, unele unice in Europa, printre care broasca țestoasă dobrogeană, vipera cu corn dobrogeană, șarpele rău, şopârla de stepă, gușterul, porci mistreți, căprioare, fazani, vulpi, șacali, iepuri sau diverse zburătoare.
De altfel, la intrarea în rezervație, paznicul te va sfătui să o iei pe drumul alfaltat tocmai pentru a preîntâmpina întâlnirea cu astfel de specii. Însă, atenție, lianele care sunt în mediul lor nu știu prea bine până unde să se oprească și s-ar putea ca mașina să aibă nevoie de un polish după o astfel de plimbare. Așa că tu alegi dacă merită drumul cu mașina sau o iei pe jos pentru a respira aerul pădurii.
Cu drag de #gustdobrogean,
ELDA, măiastra laptelui dobrogean
Autor: Simona-Elena Dragomir
